- carencer
- v.tr. (de carence) мед. лишавам от необходими за добро здраве хранителни елементи. Ќ enfant carencé псих. дете, което не чувства привързаност към майка си.
Dictionnaire français-bulgare. 2014.
Dictionnaire français-bulgare. 2014.
carencer — [ karɑ̃se ] v. tr. <conjug. : 3> • 1922; de carence ♦ Méd. (surtout pass. et p. p.) Priver d éléments nutritifs indispensables à l équilibre physiologique. P. p. adj. Populations carencées. Psychol. Enfant carencé, souffrant d une carence… … Encyclopédie Universelle
carence — [ karɑ̃s ] n. f. • 1452; bas lat. carentia, de carere « manquer » 1 ♦ Dr. Absence ou insuffisance de ressources d un débiteur ou d une personne décédée. Procès verbal de carence : constatation par huissier d absence de mobilier, en cas de saisie … Encyclopédie Universelle
carenţa — carenţá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. carenţeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CARENŢÁ vb. tr. a priva de unii factori indispensabili nutriţiei organismului. (< fr. carencer) Trimis de ra … Dicționar Român